[strofa 1]
Am întrebat un om normal ce este dragostea
S-a uitat în jos, mi-a zis: Știu doarcă e altceva
Am întrebat și un sărac cu haine rupte
Știa doar că în iubire sunt multe lupte
Am întrebat și un om bogat cu lumea la picioare
A spus că se simte singur și nimic n-are valoare
Din tot ce are
[refren]
Ce e iubirea până la urmă? Cine mă va lămuri?
Că nu mai știu ce să cred din tot ce-mi spun oamenii
Vorbesc toți de dragoste, dar nimeni nu o mai trăiește
Dar nici nu poți să scapi de ea atunci când te lovește
[refren]
Ce e iubirea până la urmă? Cine mă va lămuri?
Că nu mai știu ce să cred din tot ce-mi spun oamenii
Vorbesc toți de dragoste, dar nimeni nu o mai trăiește
Dar nici nu poți să scapi de ea atunci când te lovește
[strofa 2]
Eu deloc nu m-am lăsat, am mers și am căutat
Am întrebat și un nebun ce e iubirea cu adevărat
Nebunul m-a lămurit, pe loc plânsul m-a bufnit
Când am văzut că dragostea mintea i-a risipit
Tot o ținea pe a lui: Adu omul înapoi, omul meu iubit
Chiar dacă m-a folosit, eu l-am iubit
[refren]
Ce e iubirea până la urmă? Cine mă va lămuri?
Că nu mai știu ce să cred din tot ce-mi spun oamenii
Vorbesc toți de dragoste, dar nimeni nu o mai trăiește
Dar nici nu poți să scapi de ea atunci când te lovește
[refren]
Ce e iubirea până la urmă? Cine mă va lămuri?
Că nu mai știu ce să cred din tot ce-mi spun oamenii
Vorbesc toți de dragoste, dar nimeni nu o mai trăiește
Dar nici nu poți să scapi de ea atunci când te lovește